Sistem nervos somatic
Sistemul Nervos Somatic (SNS) este implicat în controlul voluntar al mișcărilor corpului prin acționarea mușchilor scheletici și recepția stimulilor externi.
Sistemul nervos somatic conține fibre aferente și eferente:
fibrele aferente conduc informația de la organele de simț spre locul de procesare;
fibrele eferente conduc impulsul nervos la mușchi.
Transmisia eferență are două componente:
neuronii din cortexul motor, localizat în girusul precentral (aria Brodman 4) din creier. Acest neuron face sinapsă în cornul ventral măduvei spinării pe un alt neuron. Aici se descărcă acetilcolină care acționează pe receptori nicotinici;
acest al doilea neuron trimite impulsul nervos prin axonul său până la joncțiunea neuromusculara. Aici se descărcă acetilcolină pe receptori nicotinici, ceea ce rezultă în contracția mușchiului.
Sistemul nervos somatic este responsabil de recepționarea stimulilor extreni și de mișcările voluntare ale corpului. El este format din :
- Centri nervosi situaţi în encefal şi maduva spinarii;
- Nervi aferenţi externi, care conduc informaţia de la organele de simţ spre sistemul nervos central;
- Nervi eferenti somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central vine spre muschii scheletici.
Compartimente funcţionale ale sistemului nervos
Reglarea nervoasă a funcțiilor corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoși care prelucrează informațiile primite și apoi elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două compartimente funcționale:
1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informațiile culese la nivelul receptorilor;
2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.
Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fundamentale: funcția senzitivă și funcția motorie. La nivelul emisferelor cerebrale mai apare și funcția psihică. Separarea funcțiilor sistemului nervos în funcții senzitive, motorii și psihice este artificială și schematică. În realitate, nu există activitate senzitivă fără manifestări motorii, și viceversa, iar stările psihice rezultă din integrarea primelor două. Toată activitatea sistemului nervos se desfășoară într-o unitate, în diversitatea ei extraordinară.
Mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este actul reflex (sau simplu, reflexul). Reflexul reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși la stimularea unei zone receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de către matematicianul și filosoful francez RA©ne Descartes (1596-1650). Răspunsul reflex poate fi excitator.
Arcul Reflex
Bază anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din cinci componente anatomice: receptorul, calea aferentă, centrii nervoși, calea eferență și efectorii.
Receptorul
Receptorul este o structură excitabila care răspunde la stimuli prin variații de potențial gradate proporțional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferențiate și specializate în celule senzoriale (gustative, auditive, vestibulare). Alți receptori din organism sunt corpusculii senzitivi - mici organe pluricelulare alcătuite din celule, fibre conjunctive și terminații nervoase dendritice (receptorii tegumentari, prioceptorii). Uneori, rolul de receptori îl îndeplinesc chiar terminațiile dendritelor (receptorul olfactiv, receptorii dureroși). La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos și, astfel, se realizează traducerea informației purtate de stimul în informație nervoasă specifică.
Calea aferenta
Reprezintă calea de conducere neuronală spre sistemul nervos central.
Centrii nervosi
Potențialele de acțiune dendritice, ajunse la neuronul senzitiv, se propagă mai departe centrifug de-a lungul axonului acestuia, până la prima sinapsă.
În cazul unui reflex elementar (format din doi neuroni, unul senzitiv și unul motor), centrul nervos al reflexului este reprezentat de neuronul motor (reflexe monosinaptice). În cazul unor activități reflexe mai complexe, calea aferentă este formată dintr-un lanț alcătuit din trei sau mai mulți neuroni senzitivi, iar centrii reflecși sunt reprezentați de totalitatea sinapselor care se realizează în ariile corticale sau în nucleii subcorticali ce primesc și prelucrează informația primită de la periferie și elaborează răspunsul efector (reflexe polisinaptice). Prin centrul unui reflex se înțelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la actul reflex respectiv.
Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu roluri funcționale specifice:
-nivelul măduvei spinării;
-nivelul subcortical;
-nivelul cortical.
Calea eferenta
Calea eferență reprezintă axonii neuronilor motori somatici și vegetativi prin care se transmite comanda către organul efector. Cea mai simplă cale eferență se întâlnește la reflexele somatice; ea este formată din axonul motoneuronului din coarnele anterioare ale măduvei spinării.
În cazul sistemului nervos vegetativ, calea eferență este formată dintr-un lanț de doi neuroni motori:
un neuron preganglionar, situat în coarnele laterale ale măduvei spinării sau într-un nucleu vegetativ din trunchiul cerebral;
un neuron postganglionar, situat în ganglionii vegetativi periferici (extranevraxiali).
Reprezintă calea de conducere neuronală spre sistemul nervos central.
Centrii nervosi
Potențialele de acțiune dendritice, ajunse la neuronul senzitiv, se propagă mai departe centrifug de-a lungul axonului acestuia, până la prima sinapsă.
În cazul unui reflex elementar (format din doi neuroni, unul senzitiv și unul motor), centrul nervos al reflexului este reprezentat de neuronul motor (reflexe monosinaptice). În cazul unor activități reflexe mai complexe, calea aferentă este formată dintr-un lanț alcătuit din trei sau mai mulți neuroni senzitivi, iar centrii reflecși sunt reprezentați de totalitatea sinapselor care se realizează în ariile corticale sau în nucleii subcorticali ce primesc și prelucrează informația primită de la periferie și elaborează răspunsul efector (reflexe polisinaptice). Prin centrul unui reflex se înțelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la actul reflex respectiv.
Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu roluri funcționale specifice:
-nivelul măduvei spinării;
-nivelul subcortical;
-nivelul cortical.
Calea eferenta
Calea eferență reprezintă axonii neuronilor motori somatici și vegetativi prin care se transmite comanda către organul efector. Cea mai simplă cale eferență se întâlnește la reflexele somatice; ea este formată din axonul motoneuronului din coarnele anterioare ale măduvei spinării.
În cazul sistemului nervos vegetativ, calea eferență este formată dintr-un lanț de doi neuroni motori:
un neuron preganglionar, situat în coarnele laterale ale măduvei spinării sau într-un nucleu vegetativ din trunchiul cerebral;
un neuron postganglionar, situat în ganglionii vegetativi periferici (extranevraxiali).
Efectorii
Pentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt mușchii striați, iar pentru sistemul nervos vegetativ sunt mușchii netezi, glandele endocrine și cele exocrine.
Pentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt mușchii striați, iar pentru sistemul nervos vegetativ sunt mușchii netezi, glandele endocrine și cele exocrine.