Diencefalul
Diencefalul este situat în continuarea trunchiului cerebral, deasupra maxilarului, subemisferele cerebrale. La nivelul diencefalului se află ventriculul III.
Diencefalul este parțial acoperit de emisferele cerebrale și prezintă pe partea ventrală un grup de nuclei care formează hipotalamusul; aceștia aparțin sistemului nervos vegetativ; ei controlează activitatea organelor interne, compoziția mediului intern, metabolism, comportamentul alimentar, sexual și afectiv etc.
La suprafața diencefalului se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) și o parte din marginea inferioară; substanța cenușie a diencefalului formează nuclei; cei mai voluminoși nuclei diencefali primesc impulsuri pe căi senzitive: vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică, dureroasă, propioceptivă inconștientă și vestibulară (nu și pe cea olftactivă care intră direct în emisferele cerebrale); axonii neuronilor de aici fac sinapsa în scoarța cerebrală; nucleii sunt situați pe căile senzitive; în componența lui se găsesc și nuclei vegetativi.
În partea inferioară a diencefalului, numită hipotalamus, se află nuclei vegetativi cu diferite funcții: reglează temperatura, conținutul în apă al organismului, poftă de mâncare, activitatea organelor sexuale, determină menifestări legate de emoții etc.
Alți nuclei diencefalici formează două mase laterale, talamusul; ei primesc impulsuri prin căile senzitive și le dirijează spre alte strucutri ale creierului;
În legătură strânsă cu diencefalul sunt două glande endocrine hipofiza pe partea ventrală și epifiza pe partea dorsală
Structura internă
Diencefalul e format din următoarele regiuni dispuse în jurul ventriculului III:
Talamusul
Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de substanță cenușie dispuși lateral față de ventriculul III. Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei asociați cu trunchiul cerebral, cerebelul și scoarța cerebrală. După topografie, nucleii talamici sunt denumiți:
După funcție, nucleii sunt clasificați în:
Epitalamusul
Epitalamusul este situat posterior și superior față de talamus. Este alcătuit din glanda epifiză, nucleul habenului și striile habenulare. La nivelul epitalamusului se închid reflexele olfactosomatice care dirijează mișcările capului legate de miros.
Epitalamusul e format dintr-o aglomerare de nuclei care:
Subtalamusul reprezintă zona de trecere între talamus și mezencefal și este alcătuit din nucleu subtalamic, zona incertă și câmpul Forel.
Metatalamusul
Metatalamusul este situat posterior și inferior față de extremitatea posterioară a talamusului. E format din două perechi de corpi geniculați:
Hipotalamusul
Hipotalamusul este situat la baza diencefalului, sub talamus și formează podeaua ventriculului III.
Este format din 22 de nuclei de substanță cenușie, care sunt dispuși în următoarele regiuni: anterioară, postrioară, mijlocie și laterală.
Nucleii regiunii anterioare sunt:
Substanța albă e formată din fibre care realizează legături cu măduva spinării, trunchiul cerebral, talamusul, scoarța cerebrală și hipofiza.
Funcțiile hipotalamusului
Hipotalamusul are următoarele roluri:
Diencefalul e format din următoarele regiuni dispuse în jurul ventriculului III:
- Talamus
- Epitalamus
- Metatalamus
- Hipotalamus
Talamusul
Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de substanță cenușie dispuși lateral față de ventriculul III. Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei asociați cu trunchiul cerebral, cerebelul și scoarța cerebrală. După topografie, nucleii talamici sunt denumiți:
- anteriori
- posteriori
- laterali
- mediali
După funcție, nucleii sunt clasificați în:
- nuclei de releu
- nuclei de asociație
- nuclei nespecifici
Epitalamusul
Epitalamusul este situat posterior și superior față de talamus. Este alcătuit din glanda epifiză, nucleul habenului și striile habenulare. La nivelul epitalamusului se închid reflexele olfactosomatice care dirijează mișcările capului legate de miros.
Epitalamusul e format dintr-o aglomerare de nuclei care:
- au rol de releu (stație)
- au rol de asociație
- sunt nuclei reticulați care intervin în reglarea ritmului somn-veghe, întărirea tonusului cortical și a atenției;
Subtalamusul reprezintă zona de trecere între talamus și mezencefal și este alcătuit din nucleu subtalamic, zona incertă și câmpul Forel.
Metatalamusul
Metatalamusul este situat posterior și inferior față de extremitatea posterioară a talamusului. E format din două perechi de corpi geniculați:
- corpii geniculați laterali ce reprezintă stație de releu pentru calea vizuală;
- corpii geniculați mediali ce reprezintă stație de releu pentru calea auditivă.
Hipotalamusul
Hipotalamusul este situat la baza diencefalului, sub talamus și formează podeaua ventriculului III.
Este format din 22 de nuclei de substanță cenușie, care sunt dispuși în următoarele regiuni: anterioară, postrioară, mijlocie și laterală.
Nucleii regiunii anterioare sunt:
- nucleul supraoptic
- nucleul paraventricular
- nucleul suprachiasmatic
- aria preoptică
- aria hipotalamică anterioară
- nucleul dorsomedian
- nucleul ventromedian
- nucleul acut
- nucleul posterior hipotalamic
- nucleul corpilor mamelari
- nucleul tuberal
- nuceleul hipotalamic lateral
Substanța albă e formată din fibre care realizează legături cu măduva spinării, trunchiul cerebral, talamusul, scoarța cerebrală și hipofiza.
Funcțiile hipotalamusului
Hipotalamusul are următoarele roluri:
- centru superior de integrare a funcțiilor vegetative ale organismului;
- prin legăturile cu sistemul limbic participă la integrarea vegetativo-somatică și la elaborarea reacțiilor instinctive și emoționale;
- coordonează activitatea glandelor endocrine;
- intervine în reglarea metabolismului intermediar;
- intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului;
- intervine în termoreglare, în reglarea comportamentului alimentar, comportamentului sexual, generarea și reglarea ritmului somn-veghe;
- întărirea unor comportamente.