Cerebelul
Cerebelul sau creierul mic (latină cerebellum) este o porțiune a sistemului nervos central. Face parte din rombencefal.
Cerebelul se află în cutia craniană în partea inferioară, posterioară a acesteia. Este poziționat în spatele trunchiului cerebral. Se compune din emisferele cerebeloase care se prezintă ca două părți laterale dispuse de o parte și de alta a unei porțiuni mediane care le leagă și care se numește vermis. Cele două părți laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite din doi lobi: lobul anterior (paleocerebel) și lobul posterior (neocerebel). Vermisul este unit de asemenea cu o porțiune alungită numită lob floculonodular (arhicerebel). Din punctul de vedere al ordinii cronologice de apariție în cursul evoluției cea mai veche formațiune este arhicerebelul, apoi urmează paleocerebelul și neocerebelul.
Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloși, la trei nivele anatomice ale acestuia. Astfel pedunculii inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea de cerebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal și cerebel. Pedunculii cerebeloși sunt compuși din fibre aferente și fibre eferente (de proiecție).
Aspectul exterior este definit de o suprafață tăiata de adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creează lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari separă lobi ai cerebelului. Șanțurile cele mai adânci sunt șanțul primar și șanțul postero-lateral. Șanțul primar lasă în față lobul anterior al cerebelului. Între șanțul primar și șanțul postero-lateral se situează lobul posterior.
Fața superioară a vermisului și a emisferelor prezintă intact următorii lobuli:
Funcțiile cerebelului
Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloși, la trei nivele anatomice ale acestuia. Astfel pedunculii inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea de cerebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal și cerebel. Pedunculii cerebeloși sunt compuși din fibre aferente și fibre eferente (de proiecție).
Aspectul exterior este definit de o suprafață tăiata de adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creează lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari separă lobi ai cerebelului. Șanțurile cele mai adânci sunt șanțul primar și șanțul postero-lateral. Șanțul primar lasă în față lobul anterior al cerebelului. Între șanțul primar și șanțul postero-lateral se situează lobul posterior.
Fața superioară a vermisului și a emisferelor prezintă intact următorii lobuli:
- lingula - continuată lateral pe emisfere cu frâurile lingulei
- lobulul central - se continuă pe emisfere cu aripa lobulului central
- culmen - se continuă pe emisfere cu lobulul patrulater
- declive - se continuă pe emisfere cu lobulul simplex - separarea între culmen și declive este realizată de fisura primară-folium - se continuă pe emisfere cu lobulul semilunar superior
- tuber - se continuă pe emisfere cu lobulul semilunar inferior
- cei doi lobuli semilunari superior și inferior sunt separați prin fisura orizontală
- piramida - se continuă pe emisfere cu lobulul biventer
- uvula - în dreptul ei pe emisfere se găsește tonsila
- nodulul - căruia pe emisferele cerebeloase îi corespunde floculus-între floculus și tonsila → fisura postero-laterală
Funcțiile cerebelului
- Arhicerebelul are rol în păstrarea echilibrului static și dinamic.
- Paleocerebelul reglează tonusul muscular.
- Neocerebelul coordonează mișcări fine comandate de scoarța cerebrală.